În lecția Școlii de Sabat de pe 12 ianuarie există o comparație foarte interesantă făcută de către autor. Dumnezeu îi face o ofertă nelimitată regelui rău Ahaz, să aleagă orice semn, iar regele o respinge:
„Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău; cere-l fie în locurile de jos, fie în locurile de sus!” Ahaz a răspuns: „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.” – Isaia 7, 1. 12
Autorul lecției compară această ofertă nelimitată a lui Dumnezeu cu oferta nelimitată pe care El o face fiecărui om în Maleahi:
„Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oştirilor, „şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” – Maleahi 3:10
Când noi, oamenii, respingem oferta nelimitată de binecuvântări a lui Dumnezeu și refuzăm să avem încredere în El prin înapoierea zecimii și oferirirea darurilor în mod sistematic, proporțional, facem același lucru ca și regele rău Ahaz – Îl respingem pe Dumnezeu și nu avem încredere că este la cârmă, binecuvântând în mod activ și constant viețile noastre. În esență, credem că trebuie să ne ajutăm prin propriile noastre mijloace, nu prin credința în puterea și binecuvântările lui Dumnezeu.
Nu am observat legătura dintre aceste două versete până acum. Avem tendința să-l judecăm pe Ahaz ca fiind un rege rău, necredincios. Totuși, nu suntem noi la fel de vinovați atunci când permitem obiceiurilor, culturii și tradițiilor noastre locale să primeze în fața ofertei clare a lui Dumnezeu ce dă binecuvântări abundente pentru cei care aleg să-L pună la încercare în aceste domenii importante ale isprăvniciei (zecimea și darurile)?
Acest principiu se aplică și Dăruirii Sistematice, atunci când alegem să urmăm obiceiurile, cultura și tradițiile locale ce ne spun că trebuie să le oferim copiilor noștri toate bunurile (averile) noastre și să refuzăm să oferim sprijin lucrării lui Dumnezeu de pe pământ.
